As dori sa comentez pe scurt pozitia Dnei Macovei strict cu privire la persoanele cu dizabilitati, din perspectiva drepturilor omului. Nu imi propun sa analizez contextul mai larg al politicilor sociale, sau optiunilor dumneaei ideologice, au facut-o altii. De asemenea nu ma intereseaza in acest moment propunerile relevante ale celorlalti candidati. M-am uitat repede pe programnul Dlui Johannis si am vazut ca nu pare a include nici o precizare in acest sens. Nu ma intereseaza ceilalti candidati, cu atat mai putin Dl Ponta, dar din cate banuiesc nici ei nu au o pozitie explicita pe aceasta tema. Am ales totusi sa ma concentrez pe Dna Macovei pentru ca dumneaei a ales sa abordeze acest subiect, pentru ca se revendica, prin experienta sa profesionala, de la ideologia drepturilor omului, si avand in vedere deschiderea ei europeana.
In programul dumneaei, Dna Macovei mentioneaza persoanele cu dizabilitati, declarand ca “Trebuie eliminate și sistemele de mită socială cu scop electoral, pentru că bătrânii, copiii, bolnavii și persoanele cu handicap sunt singurele categorii pe care statul trebuie să le protejeze.” Ieri (30 octombrie), Dna Macovei a afisat o declaratie filmata pe contul dumneaei de Facebook, privind, din nou, persoanele cu dizabilitati:
“Eu cred în solidaritate, dar nu cred în falsa asistență. Ce se întâmplă cu persoanele cu dizabilități ne privește pe toți. Unii s-au născut așa, alții, nu. Ceva în viața lor i-a adus aici: un accident, o boală. Pe toți ne privește ceea ce se întâmplă cu ei. Persoanele cu dizabilități nu sunt o povară pentru societate. Ei sunt egalii noștri, ei sunt frații noștri. Acești oameni trebuie să fie primii care să contribuie la redactarea și aplicarea legilor care îi privesc pe ei. Numai cine a trecut prin asta ne poate învăța cum să fim o societate mai bună și oameni mai buni.”
Persoanele cu dizabiliati din Romania se confrunta cu mai multe probleme grave. Multi sunt internati pe lunga durata in institutii sociale si spitale psihiatrice, unde traiesc o viata izolata si lipsita de speranta, in conditii mizere, fiind supusi deseori unor tratamente inumane si degradante. Este notoriu cazul Spitalului Poiana Mare unde acum zece ani au murit sute de pacienti din cauza conditiilor de viata precare si lipsei ingrijirilor medicale de baza. Acest scandal a rezultat intr-o condamnare de rasunet a Romaniei la CEDO intr-un caz in care l-am reprezentat pe reclamant Campeanu v Romania, si de care Dna Macovei stie cu siguranta. Dezvaluiri similare cu privire la abuzuri grave sunt la ordinea zilei. Cu toate acestea, Romania nu numai ca tolereaza abuzurile, dar refuza sa se angajeze in reforma sistemului prin dezinstitutionalizare. Acest proces presupune inchiderea institutiilor si mutarea persoanelor cu dizabilitati in comunitate. Conform studiilor stiintifice si experientei altor tari, dezinstitutionalizarea profita atat persoanelor cu dizabilitati cat si societatii in intregul ei.
Sistemul actual de beneficii sociale este invechit si mentine persoanele cu dizabilitati care traiesc in comunitate si familiile lor la limita saraciei , inchizandu-le intr-o relatie de dependenta, si condamnandu-le la inactivitate si izolare. Infrastructura si serviciile oferite publicului sunt inaccesibile. In cazul fericit in care persoanele cu dizabilitati ajung sa invete, o fac in scoli speciale unde standardele sunt catastrofale si abuzurile frecvente. Lipsa educatiei duce implicit la lipsa oportunitatilor in viata, la excluziune, marginalizare si singuratate. Atunci cand retelele de suport din comunitate se destrama (parintii mor, prietenii sunt epuizati), persoanele cu dizabilitati ajung inevitabil in institutii. Daca institutiile statului sunt ineficiente si retrograde, prejudecatile larg impartasite la nivelul populatiei si nepasarea pecetluiesc soarta acestor persoane.
In concluzie, avem cateva cuvinte cheie: dezinstitutionalizare, incluziune sociala, protectie eficienta impotriva abuzurilor, egalitate, demnitate. Acestea corespund in mare principiilor directoare ale Conventiei Natiunilor Unite a Drepturilor Persoanelor cu Dizabilitati, ratificata de Romania si de marea majoritatate a statelor membre a Uniunii Europene, cat si separat de Uniunea Europeana. Nu am auzit niciunul din aceste principii cheie in discursul Doamnei Macovei. Asta in ciuda faptului ca Dna Macovei se revendica de la ideologia drepturilor omului si a fost cu siguranta expusa, cel putin la Parlamentul European, acestui discurs. Tin sa precizez in acest sens ca doleantele persoanelor cu dizabilitati nu sunt un subiect de nisa – din punct de vedere numeric, persoanele cu dizabilitati si familiile lor sunt o minoritate semnificativa, de ordinul sutelor de mii; din punct de vedere moral si legal, un stat de drept este incompatibil cu impunitatea pentru tortura si rele tratamente practicate pe scara larga.
Situandu-le intre copii si batrani, Dna Macovei infantilizeaza persoanele cu dizabilitati pe care le priveste ca recipienti pasivi de beneficii sociale. Enuntul programatic in speta este practic identic cu prevederea constitutionala conform careia “persoanele cu handicap se bucura de protectie speciala”, deomonstrand in mod clar o logica asistentiala. Am scris mai demult despre dublul sens al terminologiei folosite la adresa persoanelor cu dizabilitati: in logica actuala “protectie speciala” inseamna in fapt segregare, marginalizare, discriminare, abuz. De fapt, persoanele cu dizabilitati nu au nevoie de “protectie” ci de “suport” pentru a-si implini potentialul si a deveni membri cu drepturi depline ai societatii. In aceeasi nota, Dna Macovei foloseste terminologia discreditata si stigmatizanta de handicap”, eroare rectificata in mesajul video.
Cat despre mesajul video el se inspira in mod clar din modelul medical al dizabilitatii, care identifica “handicapul” (deci persoana) drept cauza a problemelor intampinate de persoanelor cu dizabilitati. Acestui model Conventia ONU mai sus amintita ii opune modelul social, care identifica problema in barierele ridicate de societate si care impiedica participarea persoanelor cu dizabilitati, exemplul cel mai clar fiind lipsa accesibilitatii. Monica Macovei insista pe blestemul existential al handicapului, intr-un discurs lacrimogen menit sa starneasca compasiunea. Ori persoanele cu dizabilitati nu au nevoie de compasiune, ci de respect, iar handicapul nu e blestem, ci poate, eventual, o manifestare a diversitatii umane.
Singura parte aparent pozitiva este apelul Doamnei Macovei la implicarea persoanelor cu dizabilitati in elaborarea politicilor care le priveste. Dar, stati putin – in timp ce face asta, cui se adreseaza Dna Macovei? Se adreseaza cumva persoanelor cu dizabilitati, semnaland dorinta ei de a le include ca partener egal in discutie? Nu! Ni se adreseaza noua, voua, oamenilor “normali si maturi”, vorbind despre persoanele cu dizabilitati la persoana treia, cumva prezente in camera, dar invizibile. Asadar, pe langa faptul ca e, in cel mai bun caz, neinformata, Dna Macovei insulta persoanele cu dizabilitati. In acest sens, si avand in vedere cheia discursului prezentat mai sus, permiteti-mi sa ma indoiesc de sinceritatea Dnei Macovei.
Inca ceva despre ideea primita de-a gata si regurgitata de fanii Dnei Macovei fara nici un pic de reflectie, conform careia marsul anti-coruptie al candidatei lor preferate va profita implicit si minoritatilor. Am precizat mai sus ca in ultimii 10-15 ani, sute, mii de oameni au murit in conditii suspecte sau au fost brutalizati in institutii. Cu ocazia sedintei publice in dosarul Campeanu anul trecut, CEDO a solicitat partilor sa prezinte exemple de condamnari ale celor vinovati. In timp ce Guvernul nu a fost in masura sa prezente nici macar un singur exemplu, noi am fost in masura sa aducem numaroase exemple de NUP-uri, semnificand practic ca personalul din spitale se bucura in mod oficial de impunitate. Cine este vinovat de aceasta stare de fapt? BINGO! Procurorii Dnei Macovei, idolizati si glorificati ca luptatori neinfricati impotriva coruptiei, panaceu universal, etc etc. Dna Codruta Kovesi insasi, pupila Dna Macovei, a confirmat un NUP in dosarul Campeanu care a scandalizat pe multi in Europa. Dna Macovei insasi cat a fost la Ministerul Justitiei, nu a facut nimic pentru a rezolva aceasta situatie, si daca a facut ceva, nu se vede nici o schimbare. Acesta este doar un exemplu care ilustreaza de ce drive-ul anticoruptie in sine nu vindeca de prejudecati si nu poate fi o solutie pentru peoblemele sociale cum sugereaza Dna Macovei
Unii fani Macovei sugereaza cu obtuzitate ca abuzul si tortura nu sunt chestiuni urgente, si ca intai trebuie sa rezolvam cu coruptii. Permiteti-mi sa nu fiu de acord, si sa nu mai am rabdare. Pentru mine cauza persoanelor cu dizabilitati este urgenta si fundamentala. Avand in vedere cele de mai sus, eu NU votez cu Dna Macovei. In primul rand pentru ca politicile ei in domeniul dizabilitatii ar perpetua dezastrul actual. In al doilea rand, si in alta ordine de idei, pentru ca o suspectez ca abuzeaza, insultandu-ne inteligenta, de realizarile sale indubitabile in domeniul drepturilor omului pentru a promova o agenda distructiva la adresa drepturilor omului.